Din vechime şi până în anul 1440 teritoriul comunelor Maieru, Măgura, Poiana şi Ilva Mare au făcut parte din hotarul localităţii Rodna. Maieru s-a desprins de Rodna şi a devenit unitate administrativă separată, având în perimetrul său viitoarele sate Măgura Ilvei, Poiana Ilvei şi partea de vest a Ilvei Mare. Aşadar, din punct de vedere administrativ Valea Ilvei a aparţinut din totdeauna de "Ţinutul Rodnei" de care ţineau toate satele de pe Someş până la Mocod, inclusiv văile laterale Rebra, Sălăuţa, Zagra.

Certificatul de naştere al comunei Măgura Ilvei este datat cu anul 1762, odată cu Ilva Mare, aşa cum reiese din consripţia militară din anul 1763/64, privind localităţile militarizate din Valea Rodnei de Curtea -Imperială Vieneză în cursul anului 1762. Localităţile de pe Valea Ilvei s-au constituit ca unităţi administrative separat de Maieru, Ilva Mare şi Rodna, în condiţiile favorabile militarizării Văii Rodnei. Măgura era numită în vorbirea populară "După Măgură", pentru că măierenii aşezaţi aici cu secole în urmă, de câte ori mergeau ori veneau din acest loc înainte de a se forma comuna spuneau că merg "După Măgură" - adică după dealul Măgura Caselor care străjuieşte ca un turn de control, de graniţă între Valea Someşului şi Valea Ilvei, între Maieru şi Măgura Ilvei.

 În anul 1909 romancierul Liviu Rebreanu se angajează ajutor de notar în Măgura Ilvei. Comuna a fost reorganizată prin Legea Nr. 262 din 13 iunie 2003.